Cat de greu mi-am gasit cuvintele de aceasta data, probabil pentru ca lipseste sursa mea de inspiratie , si tocmai dorul de el ma face sa-i dedic cele cateva randuri.
Desi de multe ori "blestem "7 noiembrie ca "l-a adus" in casa ,unde doar eu eram the one, urasc zilele cand ma scoala dimineata si-mi spune ca ii este foame, rugamintile la inceput, amenintarile dupa pentru temele de la -engleza,matematica, romana -, Travian-ul si restul jocurilor care abunda in calculator,meciurile de fotbal si comentariile de dupa , echipa Dinamo, vanataile omniprezente de pe maini si restul activitatilor pe care nu mi le mai amintesc acum.
Si cum intotdeauna exista un echilibru , imi dau seama ca nu as concepe prezentul si viitorul fara prezenta lui,si ca prietenii sunt multi in viata unui om , dar ei vin si pleaca pe drumuri diferite de al tau, insa la sfarsit tu nu te simti gol si parasit, pentru ca exista cineva care te cunoaste si stie de noptile in care plangeai, de dezamagirile si bucuriile pe care le-ai trait , de numarul mare de restante, de vacantele in care fugeai din tabara, si de multe altele.
O sa ma ierte ca putem sa-l omor din prima zi, cand l-am hranit cu cartofi prajiti asta pentru ca"bebe trebuie sa pape", pentru ca era plin de muscaturi "de la o forta nevazuta", pentru ca-l minteam ca "o sa-l dea mama la straini",pentru ca i-am trantit un leagan in cap,pentru ca-i rupeam toate temele din caiet si trebuia sa o ia de la capat, il invatam gresit cuvinte pe care le striga cat il tineau plamanii, pentru ca-i ziceam mamei ca are catalogul plin de absente si pentru toate celelalte.
Eu stiu si el stie ca ma iubeste si ca il iubeste si ca peste ani o sa radem , o sa plangem, o sa ne amintim si o sa simtim la fel, pentru ca suntem norocosi sa ne avem unul pe celalalt si daca m-as mai naste inca o data , tot pe el l-as vota sa-mi fie alaturi la "bine si la rau".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu