luni, 25 februarie 2013

Astenie,tata!

- nu e ma astenia de primavara! eu sunt astenica de felul meu.
- nu am prea multe placeri, dar atunci cand scriu , ma linistesc. De curand  am hotarat sa dau realitatii glas, asa ca am lasat fantasmagoriile deoparte si am conturat tristul prezent.
- am tendinta de a folosi cuvantul "trist" in contexte nepotrivite, cred ca am ramas eu la moda emo si contravin cu moderna hipstareala.
- sunt de moda veche? ce-i drept, am incercat moda anilor '80...dar , sunt deja povesti invechite, pe care , cu siguranta, nu le voi citi nepotilor mei.La '81  am avut un popas indelungat, m-am abatut prin padure si era sa ma manance lupul.
- dar ati vazut voi drac mort?sau lup care sa-si vada coada?ca e padurea plina de uscaturi, asta stiu! ce nu stiu este cum sa le adun pe toate la un loc si sa le dau foc
- focul face lumina...acolo unde becul este ars, acolo, apar problemele!pentru ca ,lumina ta s-ar putea sa plece cu o alta lumina, iar eu mai trag un fum si ma prefac  ca nu am nicio vina.
- o sa vina si ziua cand o sa arda focul, o sa se aprinda lumina, o sa plece vina si eu o sa privesc tot acest spectacol , din veranda casei de la Marginea Padurii.
- atunci se va simti miros de vacanta....cred ca a trecut mai mult de un an de la ultima vacanta, una nu doar fizica , ci si psihica. Mi-e teama ca in momentul mult asteptat, o sa-mi crape inima de fericire ....si s-ar sfarsi brusc tripul.
- sunt de parere ca e bine sa se termine brusc, fara pregatiri si pareri de rau ca s-a sfarsit excursia. daca ,insa, incursiunile in timp se termina scurt, e cazul sa consulti un psihiatru.
- acum nu mai stiu despre ce voiam sa mai scriu. cred ca ar trebui sa consult si eu ceva?! pe Urania o mai consultam din cand in cand, dar prea i s-au potrivit previziunile, si acum, de frica, nu o mai iau in seama.Las totul la voia intamplarii...fericite sau nefericite...astea doua merg oricum mana-n mana...bine, eu le tin pe una in stanga si pe alta in dreapta, dar stau prost cu coordonarea si niciodata nu stiu cu ce palma sa ma lovesc.
- ma lovesc de semne de intrebare, de probleme...am recunoscut ca persista in porii mei un iz emo...!glumesc de fapt!tintesc doar sa dau lovitura!
- pana mai acum o saptamana, as fi aruncat cu pietre in toate zilele saptamanii...cu exceptia acelor zile, in care nu e nevoie sa ies din casa. Mi-am schimbat opinia. Acum astept sa ma duc la serviciu. Sunt orele in  care pot sa-mi dovedesc utilitatea sau cel putin asa ma simt eu. Acolo , nu am timp sa ma gandesc , la restul motoarelor care stagneaza, pe care le-am blocat sau ,care, pur si simplu s-au stricat. Nu se mai repara,nu?Si nici nu se inlocuiesc? Adica sunt stricata? sunt sigura ca in maxim 25 de ani gasesc astia un leac. Ori daca nu, pana atunci, putini vor fi cei fara de defect.
- nu o sa inteleaga nimeni nimic? cu timpul o sa inteleaga toti , pentru ca "timpul nu mai are rabdare".
- o sa plece iarna ? sa se duca tare ,sa calce totul in picioare...astept cu nerabdare pistruii aia, care ma fac mai amuzanta.
                                                                                  L.G

joi, 14 februarie 2013

unde-i tineretea noastra?

Unde-i tineretea noastra?

Tineretea aia cand " te durea la bascheti", cand zilele saptamanii erau doar zile pana la vacanta, cand weekend-urile erau lungi , pentru ca incepeau de joi si se terminau marti, cand te "dadeai mai mare ca sa pari mai interesant", cand  rupeai petrecerile pana la 6 dimineata.... si as putea sa continui asa la infinit....dar nu-mi ajuta la nimic.Nu e ca si cum se mai intoarce ceva inapoi.

Poate ,la mine, e handicapul celor 6 ani de studentie. Treaba asta cu responsabilizarea a venit prea tarziu ,m-a scos din habitatul natural si m-a aruncat in fata furtunii, si acolo am realizat ca nu stiu nimic.Sau nu vreau nimic.

Poate doar o pauza.
Sau sa stea ploaia.
Mai multa atentie si mai putine motive.

Tineretea "aia" nu se mai intoarce, a luat cu ea si rabdarea , da' a lasat in urma ei directii stricte , ce nu suporta abateri. O sa beau ,vineri, in cinstea zilelor fericite, de curand apuse.