miercuri, 10 iulie 2013

despre scheleti, cadavre si alte nebunii

Mi-am amintit ce scrie pe unul din peretii din sfantul Kulturhaus : "ochii care nu se vad , danseaza cu alta".
Dansam legati la ochi cu spatele la zid. La zidul plangerii. Pana se inmoaie si cade peste tine. Din tine nu mai are ce sa cada. Au cazut veri pline de zambete, ierni cu mainile inghetate, primaveri cu paru-n vant si emotie de toamna.
Azi , in pauza de masa, in timp ce savuram un milkshake cumplit de scarbos ,mi-am amintit de o discutie purtata cu un prieten. Era foarte curios de ce la fiecare 5 minute imi vibra telefonul si m-a intrebat  scurt : " scheletii din dulap ?" . Mi s-a parut un cretin ,pret de cateva secunde.
Mi-am aprins  o tigara (si mi-am zis ca e ultima) si uitandu-ma in gol la telefon, am tot incercat sa-mi dau seama ce anume mi-a declansat acest flashback.
Probabil golul pe care-l simteam in stomac sau nodul din gat sau gustul scarbos al bauturii cu gust de vanilie si turta dulce. Oribil, serios!
Si-n urechi imi rasuna aceeasi voce clara:
" - Nu rade. Sunt multe nopti , in care scheletii fac galagie. Au chef de vorba, vor sa se imbrace in haine de sarbatoare si sa iasa-n lume. Asta e un caz usor.
Unii ,isi pastreaza pe sub paturi, cadavre. Daa, nu radeee !Le-ar da o viata de la ei, doar sa le vada in pat si nu sub...Se chinuie, trag de ele, le taraie, pe sub plapuma, pe perna...incearca, fac eforturi, suporta aceleasi mizerii...si , la un moment dat, dupa ce mirosul imputit le patrunde in tot corpul ajung la concluzia ca : mortul de la groapa nu se mai intoarce! Ca-l aduna apoi tot la colectia din dulap , ca se hotarasc sa-l arda..la un moment dat , ne saturam sa aflam deznodamantul si ne dam foc singuri. Fara regrete. Stim ca, mai departe ,o sa producem valvatai in alte suflete obidite."
Am zis ca la o ultima tigara se asorteaza o chiar ultima tigara, cu un expresso mare cu lapte .Deschid portofelul ,ca sa ma caut de ultimul maruntis si gasesc hartia pe care am colorat-o, intr-o garda ,acum cateva saptamani si pe care am scris frumos:"Every summer has a story ! ". 
Mi-am amintit brusc , ca eram foarte fericita ,si inainte sa ma duc la culcare, dupa ce avusesem si putine consultatii ,singurul meu gand a fost fraza de mai sus. Am inghesuit hartia ,printre multele mele bonuri si ...te auzeam cum sorbeai cafeaua, desi te plangeai ca i-am pus prea mult zahar: " Tu, trebuie sa intelegi ca dupa o anumita varsta, majoritatea au un bagaj..si nu de zestre! mai mic,mai mare, mai frumos, mai urat, e al lor ,si-l cara dupa ei. Unii il urca-n pod si acolo intepeneste. Altii , il desfac ,si-l aranjeaza pe rafturile cele mai de sus. Apeleaza la el in caz de maxima urgenta .Cand nu mai au nimic nou de purtat, dau fuga la "lada de vechituri a bunicii " si voilà !! si mai sunt unii care ,parca, l-ar arunca, parca ar sta nedezlipiti de el. Se mai trezesc noaptea buimaci , se  lovesc de el...il arunca pe unde nimeresc, cateva zile mai tarziu, la curatenie , il aranjeaza iar la loc de cinste. Bine, si mai e o categorie...dar , rar ti-e dat s-o vezi. Sunt aia de umbla cu o bocceluta dupa ei, unde au pastrat doar amintirile frumoase si momentele feerice, si care asteapta sa-si gaseasca un loc , de unde sa plece iar in cautarea fericirii."
Imi venea sa-mi sun prietenul, ca sa-mi reaminteasca sfarsitul.
Nu mai avea rost pentru ca-l simteam de peste tot...din ochelarii de soare, din Nestea-ul de pe masa, din scrumul din scrumiera.
" Tu incearca sa pleci ca fata mosului. Cu valiza cea mai mica. Si-n aia pune fum, scrum..pastreaza-l si peste ani o sa se transforme in magic dust. In felul asta nu renegi nimic si o sa ai mereu spatiu suficient.
 Cand bagajele ocupa mai mult decat aveti voi doi loc...fa-te scrum si pleaca, oricum nu o sa te mai intorci niciodata acolo unde a ramas doar praf in ochi!"
Am plecat , nu-mi mai ajungeau banii pentru cafea si vara este lunga si suficienta pt Calea Victoriei , povesti in Kulturhaus si lectii de dans in doi.

vineri, 5 iulie 2013

zuplez

Cateodata esti prea mic...alteori esti prea mare.
esti prea tanara...dar ai fost si mai in varsta.
insipida....de multe ori mult prea efervescenta...
fara pic de ratiune....in alte ocazii mai perspicace decat ti-ai dori sa fi fost.
fara perspective financiare impresionante....insa cu pretentii de clasa sociala respectabila.
nehotarata..in alte dati mai determinata decat era cazul.
ai fost si transparenta, atunci cand profunzimea era de nestrabatut.
sa-ti doresti mai mult cand nu era nimic de primit,
sa refuzi orice...cand ti se oferea tot.
rabdatoare...cand timpul tau expirase...sau cand nu fusese niciodata al tau.
grabita...cand tu nu mai aveai timp de oferit.
zambeai frumos, cand toate din jur te faceau sa plangi.
sa astepti vara, cand stii ca esti doar umbrela de vreme proasta.
sa mimezi multumirea..cand urasti sa joci mima.
sa mimezi atat de bine....incat sa te convingi pe tine insuti...ca Universul te iubeste.
sa ai intrebari....dar raspunsurile sa nu vrei sa le auzi.
sa spui ce trebuie...ca sa elimini intrebarile.
in acelasi loc , dar in momente diferite...si prea pierdute piesele, ca sa iasa puzzle-ul.




luni, 17 iunie 2013

30-4

Am incetat sa-mi mai declam nefericirea, poate si pentru ca nu mai exista, nu mai am nici timp sau pentru ca el, timpul, m-a aruncat de cealalta parte a baricadei si ma bucur de tot ce ma inconjoara in prezent.
Mai am unele momente ( dese in ultima vreme) in care ma gandesc cum iti mai duci existenta....
...daca razi, daca esti mai putin trista (m-as gandi si la fericita, dar conceptul e prea greu de atins, eu ,cunoscand realitatea), daca te-ai acomodat cu serviciul, daca iti mai cumperi lucruri care te fac sa zambesti, daca esti blonda, satena sau roscata, daca ai momentele de liniste dupa care tanjeai, daca iti mai amintesti de mine...?
Se apropie in curand ziua aia de 30-4....imparte-o la "doi"...in felul asta o sa ai toata stralucirea , emotia, bucuria de la 13 ani , cand toata lumea era a ta si o sa-ti amintesti ca "we all have magic inside us"!
Sa razi cu toti dintii! (nu uita ca "ai dantura frumoasa" )

luni, 8 aprilie 2013

Now my life is sweet like cinnamon...!

Ne-am intalnit prima oara, in aprilie, ploua...de atunci au trecut trei ani. Tin minte , pentru ca eram foarte stresata , ca parul meu o sa arate ciudat, ca trebuia sa-mi regandesc tinuta, pentru ca aveam oricum emotii. Am intarziat ...imi uitasem umbrela.
"Dragostea" dureaza 3 ani ?! Ghilimelele se afla pe cuvantul potrivit?! Ar fi cazul.
Dar pasiunea cat dureaza?
Acum cateva seri, cand m-ai luat de mana si m-ai intrebat daca imi dau seama pe ce strada suntem, as fi vrut sa-ti zic ca "da", insa mi-am adus aminte ...de toata perioada frumoasa de la inceput, de cat de somn imi era si nu mai voiam sa plec de langa tine ,de casa aia goala si armonioasa, de cat de "mica" eram si cum gaseam fericirea in toate lucrurile alea marunte.
Cat de mult am gresit cand te-am acuzat ca am ramas pentru tine "o umbrela de vreme proasta"!
Nu mi-am dat seama ca ,de fapt , in scurtele perioade cand ne sincronizam, doar asa mai rezonam unul cu celalalt. Suntem umbrele(le) din anotimpurile ploioase, care-si declama nefericirea si-si aduc linistea... apoi asteptam sa iasa soarele,ca sa ne putem reintalni, cand se vor revarsa iar apele.
Cum transformam cercul asta vicios in patrat ..ca sa putem sta fiecare in coltul nostru?
"Rolul" asta se intinde de prea mult timp si coafura nu rezista in fata ploii, si zambetul meu nu e ca zambetul tau, si in loc de email, am scris aici, dovada ca exista si sentimente de "bine" ,ascunse ...la mine.
Zambetul 13 trebuie inchis. Ranjetul asta n-ar tine si la altii.




sâmbătă, 9 martie 2013

nas cu alt nas

Normal ca s-a mutat iadul pe pamant !
Un adevarat carnaval!...acum , se poarta dracii deghizati in ingeri pazitori....transformarea este atat de fidela, incat doar lunga experienta te mai poate ajuta sa dai jos masti. Si cui o sa-i mai pese atunci?
Problema este ca suntem atat de obisnuiti sa vindem cutii goale si sa-i convingem ,pe restul, ca avem adevarate averi la purtator, incat cadem prada noi insine viselor  noastre oarbe.
Ai in mana cutia Pandorei si ai scos din ea toate mizeriile....la ce bun, intr-adevar, sa lasi si speranta  libera? oricum nu mai are sorti de izbanda.
Cat de simplu ar fi daca ti s-ar lasa libera posibilitatea de a alege. E putin frustranta initial...dar este mult mai sanatoasa , decat varianta ce presupune sa fii pus in fata faptului implinit,
Sa ne prezentam ca atare (asta denota ca suntem impacati cu noi insine).
" Buna , sunt X-lescu. Am ceva calitati  , dar si un mare defect- care ma cam scoate in offside ,de pe terenul normalitatii...dar e alegerea ta! esti, tu ,iarna marea mea...dar vara , e loc sub soare pentru toata lumea. Cum facem?"
sau 
" Salut, sunt eu Escu si nu stiu ..cred ca imi plac si fetele si baietii..."
ori
" heeeei....sunt eu, un erou rimeaza cu...! Imi place sa cred despre mine "ca fac si dreg" , de fapt , nu stiu exact ce fac...sau cum s-o fac?...sa para mai plauzibil!...ideea este ca s-ar putea sa ai surpriza, din partea mea, ca atunci cand apar probleme...ca eu sa ma car repede. Sa fii convinsa ca nu esti tu de vina, nici eu...cred ca Dzeu, sau cerul , ori soarele si luna. As fi facut-o oricum si daca nu apareau probleme, dar a cui sa fie vina?So...are you in ? sau te duci tare?"
Deliric e de vina.
Ne mananca pe toti superficialitatea asta. 

azi tin post! ma duc doar sa-mi beau si noaptea asta , cu aia tineri...ei sunt scuzabili prin " maturarea cerebrala incompleta"....
era pacat sa nu dau glas concluziilor de azi...nas , sigur nu mai dau.... poate doar sa dau cu alt nas...imi place sa fac colectie!



luni, 4 martie 2013

in cap cati incap?

Vecinului meu de la 5 ii place Lana Del Rey.
Acum nu stiu daca este suferind sau gay sau poate a castigat la tombola vreun cd cu ea ,insa cu siguranta si-a propus Lana's weekend..Si mi-am amintit ,brusc, cum ma obseda si pe mine melodia ei cu "favorite sweater". Ce vrajeala! eu nu am mai purtat pulover de la gradinita, de cand ma obliga mama.
Ne potriveam ca nuca-n perete.
Putin agitat Martie asta. Cred ca vrea o deschidere oficiala, pe langa inchiderea neoficiala. E de vina februarie , ca fura la calendar si lasa treburile "murdare " sa strice frumusete de inceput. Inceput de sfarsit ! si sfarsit obosit. Mi-a reamintit tipa de la aerobic toata anatomia din anul I .A reusit sa ma ostoiasca de puteri.
Puterea de intelegere - precede "a fi sau a nu fi?". Sa ne raspunda Hamlet!
Sa fie coloana sonora de weekend ?!( as prefera-o in locul vocilor din mintea mea) cea care m-a condus la concluzii intelepte, cu care o sa sparg toate baloanele de sapun ale mele si ale celor din jur, in toate ocaziile...un fel de "urma scapa turma".
La urma insa, scheletii nu se mai aduna sub pat, in dulap, nu sunt nici pe strada....sunt toti in cap!si in cap cati incap?
Cand numai in cap se intampla lucruri , o sa-ti spuna toti: "Bah..esti nebun!" Cateodata o sa te folosesti chiar tu de fraza asta ca sa scapi de explicatii, ca sa-ti poti justifica temeri  sau idei.Nu te crede nimeni! Niciun nebun nu da credit altui nebun!
Dar cine se aseamana pana la urma se aduna! la inceput sau la sfarsit de luna!





luni, 25 februarie 2013

Astenie,tata!

- nu e ma astenia de primavara! eu sunt astenica de felul meu.
- nu am prea multe placeri, dar atunci cand scriu , ma linistesc. De curand  am hotarat sa dau realitatii glas, asa ca am lasat fantasmagoriile deoparte si am conturat tristul prezent.
- am tendinta de a folosi cuvantul "trist" in contexte nepotrivite, cred ca am ramas eu la moda emo si contravin cu moderna hipstareala.
- sunt de moda veche? ce-i drept, am incercat moda anilor '80...dar , sunt deja povesti invechite, pe care , cu siguranta, nu le voi citi nepotilor mei.La '81  am avut un popas indelungat, m-am abatut prin padure si era sa ma manance lupul.
- dar ati vazut voi drac mort?sau lup care sa-si vada coada?ca e padurea plina de uscaturi, asta stiu! ce nu stiu este cum sa le adun pe toate la un loc si sa le dau foc
- focul face lumina...acolo unde becul este ars, acolo, apar problemele!pentru ca ,lumina ta s-ar putea sa plece cu o alta lumina, iar eu mai trag un fum si ma prefac  ca nu am nicio vina.
- o sa vina si ziua cand o sa arda focul, o sa se aprinda lumina, o sa plece vina si eu o sa privesc tot acest spectacol , din veranda casei de la Marginea Padurii.
- atunci se va simti miros de vacanta....cred ca a trecut mai mult de un an de la ultima vacanta, una nu doar fizica , ci si psihica. Mi-e teama ca in momentul mult asteptat, o sa-mi crape inima de fericire ....si s-ar sfarsi brusc tripul.
- sunt de parere ca e bine sa se termine brusc, fara pregatiri si pareri de rau ca s-a sfarsit excursia. daca ,insa, incursiunile in timp se termina scurt, e cazul sa consulti un psihiatru.
- acum nu mai stiu despre ce voiam sa mai scriu. cred ca ar trebui sa consult si eu ceva?! pe Urania o mai consultam din cand in cand, dar prea i s-au potrivit previziunile, si acum, de frica, nu o mai iau in seama.Las totul la voia intamplarii...fericite sau nefericite...astea doua merg oricum mana-n mana...bine, eu le tin pe una in stanga si pe alta in dreapta, dar stau prost cu coordonarea si niciodata nu stiu cu ce palma sa ma lovesc.
- ma lovesc de semne de intrebare, de probleme...am recunoscut ca persista in porii mei un iz emo...!glumesc de fapt!tintesc doar sa dau lovitura!
- pana mai acum o saptamana, as fi aruncat cu pietre in toate zilele saptamanii...cu exceptia acelor zile, in care nu e nevoie sa ies din casa. Mi-am schimbat opinia. Acum astept sa ma duc la serviciu. Sunt orele in  care pot sa-mi dovedesc utilitatea sau cel putin asa ma simt eu. Acolo , nu am timp sa ma gandesc , la restul motoarelor care stagneaza, pe care le-am blocat sau ,care, pur si simplu s-au stricat. Nu se mai repara,nu?Si nici nu se inlocuiesc? Adica sunt stricata? sunt sigura ca in maxim 25 de ani gasesc astia un leac. Ori daca nu, pana atunci, putini vor fi cei fara de defect.
- nu o sa inteleaga nimeni nimic? cu timpul o sa inteleaga toti , pentru ca "timpul nu mai are rabdare".
- o sa plece iarna ? sa se duca tare ,sa calce totul in picioare...astept cu nerabdare pistruii aia, care ma fac mai amuzanta.
                                                                                  L.G

joi, 14 februarie 2013

unde-i tineretea noastra?

Unde-i tineretea noastra?

Tineretea aia cand " te durea la bascheti", cand zilele saptamanii erau doar zile pana la vacanta, cand weekend-urile erau lungi , pentru ca incepeau de joi si se terminau marti, cand te "dadeai mai mare ca sa pari mai interesant", cand  rupeai petrecerile pana la 6 dimineata.... si as putea sa continui asa la infinit....dar nu-mi ajuta la nimic.Nu e ca si cum se mai intoarce ceva inapoi.

Poate ,la mine, e handicapul celor 6 ani de studentie. Treaba asta cu responsabilizarea a venit prea tarziu ,m-a scos din habitatul natural si m-a aruncat in fata furtunii, si acolo am realizat ca nu stiu nimic.Sau nu vreau nimic.

Poate doar o pauza.
Sau sa stea ploaia.
Mai multa atentie si mai putine motive.

Tineretea "aia" nu se mai intoarce, a luat cu ea si rabdarea , da' a lasat in urma ei directii stricte , ce nu suporta abateri. O sa beau ,vineri, in cinstea zilelor fericite, de curand apuse.