True story sau un fel de "povestea porcului"!

Acum doua veri, intr-una din serile in care nimicul prima si somnul imi era un bun prieten, am avut un vis foarte ciudat, cu un porc mic , negru, extraordinar de urat...care zbura! Avea aripi mari si albe ,pe care le flutura deasupra capului meu. Il auzeam cum radea  ,si-mi bolborosea niste fraze ,care au ramas oricum o enigma pentru mine.
Ideea e ca, in urmatoarea zi , totul a inceput sa prinda contur si "fericirea a avut chipul meu" o lunga perioada ( am pus totul pe seama porcului, evident :)) ), asta pana a venit iarna, a inghetat feng-shui'ul  si toate au revenit la starea lor normala.
De atunci, mi-am tot dorit sa se mai repete macar o data visul si am tot asteptat, inca o mai fac , de fapt..dar, mi-am dat seama ca nici in vis nu zboara porcul.
Creanga are o varianta inteleapta, a mea e doar de pura plictiseala in urma asteptarii:)) si a lipsei de somn!
                                                         -sfarsit-

remember we all have....

Cautam scuza, dar nu intelegeam cauza.
Am aruncat scuza ,am ingropat cauza si am mers mai departe.
Rezultatul.....
Mi-e greu sa-l exprim. Aburii confuziei plutesc peste tot, dar fondul este special.
We all have magic inside us.
O sa-mi fac bagajele, totusi. Bucurestiul ma deconcentreaza de la ce e de facut in perioada asta. Nu stiu daca sunt de vina cainii, care latra pana dimineata sau tramvaiele ori salteaua , care a imbatranit. Aici trece timpul prea repede si aerul pe care il inspir eu , e impartit cu prea multe suflete.
Urechile mele suferinde vor compensa cu ochii tai, atenti sa descopere , cine a pictat-o pe "Cineva". Ne sacrificam impreuna...simturile, doua weekend-uri si trei dimineti! Si, apoi..se lasa linistea...dinaintea furtunii!

in hol..cu capul gol!

La mine ,sambata e astazi...cat de departe este luni?! Luni de toamna pana-n vara!
Inainte, pe octombrie, il simteam in amfiteatre, holuri de spital sau sali de curs. Acum, e doar luna care ne desparte de punctul final.
Eu, aseara, am asteptat-o la fel ca-n anii trecuti. Cu beri goale si muzica lor, insa toate au sunat diferit! Si, nici oamenii, nu-mi mai aruncau zambete cunoscute!
In sase ani, toate-s vechi si noi sunt toate!

La fel erau si hipsterii aia obositi! Ce pacat ca mie-mi lipsea rabdarea si ei nu aveau ani suficienti. Ne-am intors la muzica. Ea ne-a adus acolo , in zi de sarbatoare. Mi-am premiat rezistenta (de obicei, ma sperie tot ce necesita timp), in felul meu. Acum pot iesi si eu la inaintare cu "anii", pot afirma ,mandra ,ca mi-am depasit limita de rezistenta in timp ( cel mai probabil, nici casnicia mea nu o sa dureze atat).
Dar, toamna ne-a prins tot impreuna! Am adunat multitudinea de emotii, duminica, la Sala Palatului,pe care le-am varsat , o zi mai tarziu, la cozile de la bar. Insa, am fost impreuna, frumoasa serie 8!
P.S. Barbatii cu papion sunt extrem de sexy! :)))

poza ta

Daca pentru un bal, care marcheaza sfarsitul unei facultati, se fac atatea pregatiri , programari, probe, cumparaturi (toate extrem de obositoare), oare cat sunt de extenuante detaliile pentru o nunta?  ( eu, sigur , pe atunci voi fi prea batrana si plictisita ca sa mai tin cont de conventional).
Dar, cat de greu am reusit sa strecor o programare, la un salon, intr-o zi de LUNI!! Sa inteleg ca dau toate femeile buzna, pe data de intai a fiecarui luni sau e octombrie ,o luna speciala, in care va puneti toate parul pe moate?
Cred ca de fapt, aici , la periferia sectorului trei, zac femeile cele mai interesate de estetic, si eu nu am stiut ,pana acum ,de nivelul de frumos din zona!!
In disperarea mea , de a gasi solutia salvatoare pentru luni , scotocind cartile de vizita din portofel , ai iesit tu (de fapt, poza ta). Cum am uitat de ea?!
Sa fie vreo 2 ani de cand o port cu mine, tind sa cred ca este motivul pentru care portofelul nu mai este gol (esti un fel de talisman norocos?!) , ar fi fost si mai plin daca purtam cardul tau, dar e bine si asa !:))
Iti zic eu detalii: aveai cam 18 ani,e tip buletin (sa nu ma intrebi cum am facut rost de ea). Ma gandeam sa ti-o inapoiez , poate vrei sa te vezi ( erai mai tanar). Am putea face un schimb, pleaca poza si vii tu ??
Cum ar fi sa fie invers? Monstruos!!!Doar un orb ar putea purta o poza cu mine de la 18 ani. Pana si eu sunt fericita ca nu trebuie sa ma mai vad in carnetul de student sau pe legitimatia de transport.
Inainte de toate , o sa ma insotesti si la bal, ca sa marchez frumos finalul:D !

Prea mult aer

Cat o mie de cuvinte

Zile de vara pana-n toamna, care mi-au adus aminte de ce nu-mi plac parcurile.
Mai corect spus, imi displac plimbarile. Exceptia  apare cand vine vorba de Maria. Cu ea, orele chiar zboara si inghetata este mai delicioasa, nu ma mai deranjeaza nici daca mi se transmite " sa-mi traiasca fetita" (sau ...sa zicem ca nu) si primesc cele mai sincere imbratisari.

M-am gandit ca daca tot e blog, merita si poze , mai ales ca ,aici ,imi pot impartasi bucuria, fara sa-mi pese ce mai zic unii sau altii.

Si ,chiar asa, toamna gri, n-ai putea sa nu mai vii?

Nu de alta, dar am redescoperit placerea sportului, mi-am invins lenea, mi-am reorganizat programul ,pot sa alerg 3 km si este si singura mea bucurie ,momentan.
Sau , daca totusi vii, adu-mi si ochii aia caprui sau verzi  sau cum vrei tu, doar orbi sa nu fie.

O sa fie destul de grea trecerea de la limonada la ceai, de la ice frappe la cafea aburinda, de la noi ,fetele ,"kulturalizate" la mine insistand sa iesim( noroc ca incepe noul sezon din Dexter) , de la sandale direct la cizme (aici o sa fie o trecere foarte dificila) .
Si , continua sa-mi aduci weekend-uri la fel de speciale si linistite. Scoate si tu  oamenii "buni si frumosi" de la naftalina , lasa-i sa mai aduca fericirea si celor care aud despre ea la altii.
Mi-am lasat inspiratia creativa in aceste cateva randuri. Acum ,o caut pe cea in masura sa ma ajute sa-mi concretizez prezentarea de vineri , in 7 minute.
Ultimele cuvinte pentru ultimul examen, dupa 6 ani!

Lux romanesc

Am gasit "inspiratia" intr-o noapte de toamna, acum n-am cum sa mor, n-are ce sa ma doara! As mai scrie niste versuri din superba melodie , dar mi-e teama ca imi pierd ideile si mie cel mai mult imi place sa pierd timpul.Cel putin asta fac cam de-o saptamana. 

Le vad in fiecare zi, sunt intinse pe jos ,pe langa pat, tot 3 volume, la fel de .... nu am cuvant pentru descrierea lor, dar pana-n noiembrie le voi numi "sfinte" carti.

"Cartile te fac neprost !" Isteata campanie, dar mie mi se pare in zadar.

Deja a devenit un lux gramatica limbii romane. Ce bani, ce masina, ce casa...? nimic! A scrie corect , folosind cratima si semnele de punctuatie ( semnele diacritice sunt  prea mult) , este provocarea. 

Mie cel mai mult imi place cum esti hulit si haituit daca ai scris gresit un cuvant intr-o alta limba, cel mai adesea engleza. Se dezlantuie iadul, esti pus la colt ca un ultim loser, insa o eventuala cratima strecurata incorect in "bagam-ias" sau prea multi "i"  ori prea putini, astea nu se pun. Nici nu se baga de seama .Big deal, ai ochii "albastrii" si nu albastri, cui ii pasa? Mie da! Si prietenilor mei care nu au vazut o biblioteca doar in poze si suntem  toti scarbiti de cei care "uita"  sau s-o spunem pe sleau , nu au stiut niciodata sa scrie corect. In opinia noastra sunteti niste RETARDATI! 

O sa inchei pasnic....si nu va "poop" , in ATENTIA  celor care ,pana in ziua de azi ,nu au aflat ca poopul trebuie sa-l pastreze doar pentru ei, noi  suntem satui oricum de viata asta de c****!

PS: daca imi gaseste cineva slipii din poza...sa stiti ca am tinut la ei, dar mi i-a luat vantul de pe sarma.....si inca sufar ca i-am pierdut! Erau " aia de duminica" cum ar zice o buna prietena!:))
Iar asta este hitul toamnei, il postez acum , pentru ca prevad o lunga lipsa de inspiratie in urmatoarea perioada, dar versurile sunt menite sa-mi acopere si iarna:) !

Zambiti, va rog...!

Zambim ca dupa 6 ani sau zambim ca nu stim ce ne asteapta?
sau probabil pentru ca septembrie nu mai este ultima luna de vacanta...?ori ca va trebui sa stergem din vocabular cuvantul "vacanta"?
pentru ca s-a terminat sau pentru ca a fost frumos si am uitat de greu?
oricare ar fi raspunsul....e doar finalul, asa ca "ZAMBITI,VA ROG! "

Mare,munte mare

Am vrut sa plec la mare ?! S-a "stricat" vremea si e deprimant cand ploua, e prea multa apa. O apa si-un pamant.
S-a dus si vara. Pe asta chiar nu am simtit-o. Ce canicula, ce asfalt topit, ce vacanta , ce viata ?!
La mine, liniste si pace...(exterioara)! In mintea mea, pregatirile pentru al-III-lea Razboi Mondial ma epuizeaza.
Am ajuns sa divinizez ora cand beau cafeaua de dimineata. Este momentul de fericire al zilei. As putea sa-mi iau costumul de baie si sa ma trantesc in canapeaua din balcon, dar e prea mult zgomot afara si ma intrerupe din numaratoarea inversa.
Si numar saptamanile, orele, paginile, slide-urile, grilele si zilele...pana la vacanta, pana la un nou sezon din Dexter, pana o sa ma despart, pana la serile de Salitos de la casa de cultura, pana o sa ma impac.
Am terminat cafeaua, mi-am spalat ideile si mi-am infranat dorul. Asta trebuia sa fac,nu?

Toate-s la fel

Hai...ia un loc (doar asa suntem pe aceeasi pozitie, pentru ca altfel nivelul tau este cu una/doua sau corect spus cu unu/doua etaje mai sus)!
O tigara, o bere, un cleste? Nu, nu , clestele nu este nici pentru dintii, ochii sau limba ta...e pentru mine. Azi scoatem cuvintele la inaintare, cu greu.
Da, e cadoul meu pentru tine: cuvantul. Altceva nu as putea sa-ti ofer sau cel putin nu ceva nou. Toate-s vechi si noi sunt toate.
Acum ca trebuia sa incep , iar m-am blocat. Sa bagam niste fise, o cheie...moartea pasiunii. Nimic nu ne e de folos. Poate e de la ulei?! are deja un sfert de secol, e fin cunoscator. Stie ca doar schimbarea poate porni revolutia. Revolutia de idei?! Ideile...te ajuta ideile, cand practica e repetenta? Revolutia de dureri! De ce sa nu aibe si durerile revolutia lor? Toate ne dor cateodata. Cuvintele mai mult ca faptele? sau fapta i-o trage cuvantului? cui i-o trage cui?Hai sa luam cuiul! Avem uneltele. Sa inceapa revolutia!! Smulge clestele cuiul?

Eu stau pe margine. La asta ma pricep cel mai bine. M-as da cu ulei si m-as intinde la soare, dar mi-am amintit ca azi trebuie sa spun cuvinte. Ce mult plictisesc si ele.Nimic nou nu aduc, te fac doar sa plangi sau sa razi.
Hai sa radem cu toti dintii! In loc sa-i pilesc pe-ai mei, eu trebuia sa-i ascut, m-asteapta vremuri grele! Totul e sa nu cada! Cazi , te ridici, dar poti sa-ti rupi piciorul. Un picior in gura , nu e un cadou tocmai frumos de primit, dar ma linisteste gandul ca toti mai devreme sau mai tarziu sunt loviti. In gura ta cate picioare au fost?
Ai numarat cuvintele? Am spus suficiente? Nu au nicio noima? Care este sensul lor? dar al tau care e? cam cate benzi sa aibe autostrada ta? patru e un numar ideal...
Te intrebam asa ca fapt divers. Raspunsul e oricum pierdut pe una si cu una dintre benzi.
Unde sunt eu?..pe ruta ocolitoare!...lasi cateodata nori de praf , cand treci in viteza pe soseaua ta. Iti mai zici ca o sa schimbi traseul, ca o faci niste km in plus, stii ca macar fiind necirculat nu sunt atatea gropi de ocolit, dar la urma, drumul cunoscut e cel mai sanatos. De la atata praf inghitit, de la mine se aude doar o tuse astmatica si atunci poate te incearca un sentiment de vinovatie, insa ne place sa cautam vinovatul fara vina si imi zici sa ma las de fumat. Nici tu nu ai castigat nimic cand m-ai fumat pe mine.
Reiese din textul asta de mai sus , ca ma inspiri?Daca nu, iti subliniez acum faptul si poti expira usurat!Sunt marfa buna! Nu provoc daune.
Nu am sens si m-am pierdut in cuvinte. Ma pierd oricum si am rare momente cand ma regasesc, rad cu mine si apoi ma bag sub patura, astept sa se iveasca si timpul meu, usor.Trebuie sa stii bancul cu timpul. Istoriile scrise ...raman scrise
O sa mai arunc cu litere in tine, doar in zilele de sarbatoare. Era o zi de sarbatoare si cand am facut prima oara schimb de cuvinte !

suflete made in China

Ce ti-e si cu sufletele astea fabricate in China...?!
poti schimba oricat de multe etichete, calitatea ramane aceeasi.
Inspirativi cei de la The Verve.Am ascultat un vers care spunea " walk on soles made in China", cand mi-am dat seama ca originea asta sinistra a semnat si sufletul,talpile indreaptandu-se la randul lor spre nicaieri.
Aidoma maldarelor de haine, care-si pierd farmecul dupa trei spalari si sentimenetele se deterioreaza, isi pierd culoarea , pentru ca la un moment dat sa purtam doar niste franturi incapabile de Frumos.
Oricate carpeli ai incerca, gaurile te dau de gol , mai devreme sau mai tarziu.Asa o sa ajungem toti sa avem tulburari de personalite, sa fim niste schizotipali, frustrati, lipsiti de dorinte, de dragoste, de afectiune.
E un cerc vicios , in care si novicii sunt damnati sa aibe aceeasi soarta, ca mai apoi sa devina vinovatii fara vina.
In labitintul asta nu se lumineaza niciun "exit".Iti porti mandru hainele, te ungi cu toate alifiile si ranjesti larg...

goi!

Oamenii se nasc goi, dar unii mor tot goi!

doi zero unu doi

Cand incepusem sa ma obisnuiesc cu trezitul dupa-amiaza, alarma a inceput sa sune iar la 7,patul e tot cald si nici cea mai tare cafea nu ma poate binedispune.
O calatorie de 40 de minute prin oras, un stagiu plicticos , care te imbie la somn.Traiasca internetul pe mobil!
Am realizat ca nu m-am rupt de adolescenta, ca am aceeasi dependenta de parinti si nu-mi asum responsabilitati, promitator este ca, macar ,am facut mereu parte din categoria tinerilor lipsiti de probleme.Mi se reproseaza cateodata ca ma ascund sub un zambet placid , desi in tot timpul ,in mintea mea, eu te-am omorat de trei ori..si aici intervine sarcasmul!
Termin de visat la micul-dejun cald si la un fresh de portocale( regimul nu-mi permite, probabil de aici si starea de nervozitate permanenta) insa ,Norah Jones imi suna din ce in ce mai cristalin.
Nu stiu pe ce melodie ma adormea tata cand eram mica, insa stiu ca mi-as putea rezolva problemele cu somnul , daca as visa pe bancheta din spate , cu "Sunrise" in ureche.Nu m-ar interesa destinatia, desi as avea o preferinta.
Ce urat e orasul asta!Ce destine suprapuse suntem!Fiecare usa ,al fiecarui bloc ascunde o alta poveste!Au venit toti aici si nu mai vor sa plece.Fie ca s-au acomodat sau nu, au preferat sa ramana, desi vesnic vor fi niste inadaptati care au creat o societate bolnavicioasa .Noroc ca au expirat cele 40 de minute si ajung acasa, printre fetele cunoscute alaturi de care am copilarit.Inca nu ne-a fost invadat teritoriul!