luni, 9 ianuarie 2012

doi zero unu doi


Cand incepusem sa ma obisnuiesc cu trezitul dupa-amiaza, alarma a inceput sa sune iar la 7,patul e tot cald si nici cea mai tare cafea nu ma poate binedispune.
O calatorie de 40 de minute prin oras, un stagiu plicticos , care te imbie la somn.Traiasca internetul pe mobil!
Am realizat ca nu m-am rupt de adolescenta, ca am aceeasi dependenta de parinti si nu-mi asum responsabilitati, promitator este ca, macar ,am facut mereu parte din categoria tinerilor lipsiti de probleme.Mi se reproseaza cateodata ca ma ascund sub un zambet placid , desi in tot timpul ,in mintea mea, eu te-am omorat de trei ori..si aici intervine sarcasmul!
Termin de visat la micul-dejun cald si la un fresh de portocale( regimul nu-mi permite, probabil de aici si starea de nervozitate permanenta) insa ,Norah Jones imi suna din ce in ce mai cristalin.
Nu stiu pe ce melodie ma adormea tata cand eram mica, insa stiu ca mi-as putea rezolva problemele cu somnul , daca as visa pe bancheta din spate , cu "Sunrise" in ureche.Nu m-ar interesa destinatia, desi as avea o preferinta.
Ce urat e orasul asta!Ce destine suprapuse suntem!Fiecare usa ,al fiecarui bloc ascunde o alta poveste!Au venit toti aici si nu mai vor sa plece.Fie ca s-au acomodat sau nu, au preferat sa ramana, desi vesnic vor fi niste inadaptati care au creat o societate bolnavicioasa .Noroc ca au expirat cele 40 de minute si ajung acasa, printre fetele cunoscute alaturi de care am copilarit.Inca nu ne-a fost invadat teritoriul!

Niciun comentariu: