Prea mult aer

Cat o mie de cuvinte

Zile de vara pana-n toamna, care mi-au adus aminte de ce nu-mi plac parcurile.
Mai corect spus, imi displac plimbarile. Exceptia  apare cand vine vorba de Maria. Cu ea, orele chiar zboara si inghetata este mai delicioasa, nu ma mai deranjeaza nici daca mi se transmite " sa-mi traiasca fetita" (sau ...sa zicem ca nu) si primesc cele mai sincere imbratisari.

M-am gandit ca daca tot e blog, merita si poze , mai ales ca ,aici ,imi pot impartasi bucuria, fara sa-mi pese ce mai zic unii sau altii.

Si ,chiar asa, toamna gri, n-ai putea sa nu mai vii?

Nu de alta, dar am redescoperit placerea sportului, mi-am invins lenea, mi-am reorganizat programul ,pot sa alerg 3 km si este si singura mea bucurie ,momentan.
Sau , daca totusi vii, adu-mi si ochii aia caprui sau verzi  sau cum vrei tu, doar orbi sa nu fie.

O sa fie destul de grea trecerea de la limonada la ceai, de la ice frappe la cafea aburinda, de la noi ,fetele ,"kulturalizate" la mine insistand sa iesim( noroc ca incepe noul sezon din Dexter) , de la sandale direct la cizme (aici o sa fie o trecere foarte dificila) .
Si , continua sa-mi aduci weekend-uri la fel de speciale si linistite. Scoate si tu  oamenii "buni si frumosi" de la naftalina , lasa-i sa mai aduca fericirea si celor care aud despre ea la altii.
Mi-am lasat inspiratia creativa in aceste cateva randuri. Acum ,o caut pe cea in masura sa ma ajute sa-mi concretizez prezentarea de vineri , in 7 minute.
Ultimele cuvinte pentru ultimul examen, dupa 6 ani!