vine

Isi face loc.
Simt.Este aceeasi senzatie.
Un nod in gat, emotie in supradoza,haos,agitatie.
Luna mai sau iunie, recurenta anuala,neliniste.
Lancezeala,caldura,visare,noapte.
Vara imi intra in suflet, sunt iar eu.

"De dimineata plec de acasa si incerc sa-mi las sufletul in pat..."
Mic si speriat se simte protejat, desi, "fraierul",nu stie ca patul nefacut din viata mea reprezinta un pericol mai mare decat jungla cotidiana.
E fericit ca perna e doar a lui, ca se poate inveli cu visele care raman in urma mea, ca e in siguranta.
S-a obisnuit sa viseze si singur, in asteptarea mea.
L-as recunoaste dintr-o suta!!!tipa,urla,plange,rade, e suparacios dar amuzant, e prietenul meu cel mai bun.
L-am intrebat cat mai are de gand sa zaca ascuns printre pijamale,sa ma lase mereu singura,si tot timpul imi raspunde ca ii trebuie o pereche de tenesi ca sa ma insoteasca....

M-a parasit pana si inspiratia si in incercarea de a cauta ceva "viu" in mine, imi etalez unul din putinele paragrafe scrise din "suflet".Astept si zile mai bune!

A

Ascultand melodia ,pe care ti-am si dedicat-o, toate ideile si sentimentele m-au
coplesit. Am inceput un lung proces de rememorare si, in final, am tras si concluziile:
-suntem destine separate de distanta, insa sentimental nimeni nu va putea rupe legatura sadita;
-ai toate calitatile necesare unui prieten: ajuti,sprijini,sfatuiesti,accepti,ai rabdare,sustii;
-am inteles,intr-un final, de ce am am urat Austria si luna octombrie, pentru ca urmau sa-mi ia cel mai bun prieten;
- m-ai iertat si mi-ai iubit si lipsurile, impulsivitatea, neatentia-defectele;
-mi-ai fost un exemplu de urmat, daca tu ai putut sa razbati si sa incepi "o viata noua", departe de toti cei dragi, si sa ramai la fel de demna,optimista, iubitoare, atenta, de ce nu am putea si noi?
-au trecut anii si ura s-a transformat in admiratie, am realizat ca Austria a luat copilul din tine si a scos la suprafata varianta ta finala, care ii incanta pe toti cei din jurul tau.
-te iubesc, " hunny bunny"!

Barbatii si ...Pantofii!!!

Barbatii sunt precum pantofii :
– cei care iti plac, te costa.
– foarte putini merita pastrati mai mult de un sezon.
– daca nu ii iei potriviti, s-ar putea sa te “bata”.
– cei comozi nu te atrag, iar cei care te atrag nu vor sa intre.
– oricat le-ai vorbi, nu devin mai maleabili.
– unul singur nu e de ajuns decat pentru cenusarese.
– unii merita lasati la usa .
– lumea te judeca in functie de ei.
– alte femei te invidiaza pentru ai tai, iar tu invidiezi alte femei pentru ai lor.
– cei sireti trebuie legati.
– trebuie calcati in picioare.

COCA radea de cate ori ma vedea.

Vad fantome care joaca sah sau ,mai degraba, 'poker pe dezbracate' , cu sufletul meu.I-am pus ochelari de soare , ca sa nu va mai vada ranjetul tras in plastic, multumit, ca ati reusit sa-l tarati prin noroi.
E in parc. Se da in leagan.Nu mai simte frigul, desi e gol si totul e inghetat in jurul lui.

"Coca spunea mereu ca ma iubea..."
1+1=1

Ar fi vrut o cafea calda, cu lapte, i-ar fi fost de mare ajutor.
Trebuie sa inchirieze un profesor de sport extrem.Vrea sa-si imbunatateasca tactica la sah.Sa strige PAT!!!!!
Mai raman fantomele.
"N-ai voie sa traiesti, n-ai voie sa gresesti...
Tine pasul cu mine, numai daca poti...tine pasul cu mine..."
Rasuna atat de tare refrenul.Cafeaua este atat de rece.Tigarile nu vor sa arda.ALb.Negru.Verde...
"N-ai voie sa traiesti."
Fluturii nu mai au stomac , in care sa zboare.

imbechill in or out?!

imbecilitate crunta, my dear friend!
cu sau fara intentii, AI REUSIT!
acel "fara', nu-si are rostul in propozitia de mai sus, dar te las sa ma minti,pentru ca mereu ai fost inconjurata de un nor de praf, iscat din izvorul rautatii si trufiei, esti insasi pecetea neadevarului, esti demna de mila si de scarba.
te-am aruncat de mult in Iadul meu, si-ti doresc sa arzi,sa zbieri, sa te doara, si sa plangi, asemeni mie si celorlalti.
m-ai pus sa aleg intre pasiune si ratiune, cand ambele imi apartineau si voiam sa ma bucur de ele pe rand. de ce?
si azi ma intreb , de ce, ma urasti intr-atat?
de ce ,ti-ai intins plapuma si peste paturile care nu-ti apartin?
de ce ma invinovatesti pentru frustrarile si neajunsurile tale?
ai reusit!! sa ma faci sa te urasc, m-ai aruncat pe axa de la plus la minus infinit,ai reusit sa ma alungi, din prezent si viitor si sa ma ingropi in trecut!aduna in continuare toate mizeriile si transporta-le la "gropa" aia mare,care imprastie doar noroi si te afunda in mocirla!
You suck , "my dear friend", more than i do!!!!

pa

cateodata am tot si de multe ori am nimic.
cert este ca, m-am obisnuit sa fiu singura, sa nu am pretentii, sa nu-mi fac sperante desarte.
intre propria-mi prezenta , de multi ori pesimista ...si a ta prezenta impersonala , fara punct de vedere, in mod clar , sunt "the one'.
exista multe defecte, de departe cel mai dureros este reprezentat de lipsa respectului pentru sine.
free to go, baby!

esti in 70 de feluri, sunt in 70 de moduri

nu toate cele "interzise" sunt si frumoase ori satisfacatoare.de cele mai multe ori sunt dureroase si chinuitoare.
nu mintim mereu pentru ca vrem sa iesim rapid dintr-o situatie, fara multe explicatii.mintim si ne mintim, pentru ca multe cuvinte ajung sa nu-si mai aibe rostul.
nu ne place mereu sa adormim singuri,desi nu simtim lipsa unei prezente constante,ci poate, pentru ca ne-am saturat sa ascultam, sa intelegem, sa oferim si sa speram, dar sa nu primim.
nu ne place mereu sa alergam, avem zile cand vrem sa lancezim la soare, in linistea odioasa a mintii noastre, dar ploua neincetat si "umbrelele de vreme proasta", au alt apartinator.
avem si zile cand sentimente, de care nu aveam habar se napustesc si sunt gata-gata sa fie strigate, urlate,prezentate...insa, esti cel de mai sus, si-ti dai seama ca tu nu ai pe cine sa astepti, sa strigi, sa asculti,intelegi, sa amuzi...
eu pe cine iubesc?

noiembrie, cand se trage linie

nu stiu de ce am ales titlul de mai sus.
nu stiu nici de ce continui sa scriu..
nu stiu nimic, si tot nimic vreau.
dorintele, le-am uitat in bagajele de asta-vara, pe care nu ma indur sa le despachetez , pentru ca dispare si spiritul verii, poate diferita de restul si nu asa cum mi-am imaginat-o si dorit-o.
intre o intalnire cu tot felul de ciudati si decrepiti ,de acum prefer placinta de dovleac a mamei si eventual o rememorare a trecutului, pentru ca se pare , ca in noiembrie se trage linie.