"De dimineata plec de acasa si incerc sa-mi las sufletul in pat..."
Mic si speriat se simte protejat, desi, "fraierul",nu stie ca patul nefacut din viata mea reprezinta un pericol mai mare decat jungla cotidiana.
E fericit ca perna e doar a lui, ca se poate inveli cu visele care raman in urma mea, ca e in siguranta.
S-a obisnuit sa viseze si singur, in asteptarea mea.
L-as recunoaste dintr-o suta!!!tipa,urla,plange,rade, e suparacios dar amuzant, e prietenul meu cel mai bun.
L-am intrebat cat mai are de gand sa zaca ascuns printre pijamale,sa ma lase mereu singura,si tot timpul imi raspunde ca ii trebuie o pereche de tenesi ca sa ma insoteasca....

M-a parasit pana si inspiratia si in incercarea de a cauta ceva "viu" in mine, imi etalez unul din putinele paragrafe scrise din "suflet".Astept si zile mai bune!