nu stiu de ce am ales titlul de mai sus.
nu stiu nici de ce continui sa scriu..
nu stiu nimic, si tot nimic vreau.
dorintele, le-am uitat in bagajele de asta-vara, pe care nu ma indur sa le despachetez , pentru ca dispare si spiritul verii, poate diferita de restul si nu asa cum mi-am imaginat-o si dorit-o.
intre o intalnire cu tot felul de ciudati si decrepiti ,de acum prefer placinta de dovleac a mamei si eventual o rememorare a trecutului, pentru ca se pare , ca in noiembrie se trage linie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu