STRICAT!

Cat suntem de stricati,defecti,putrezi,gresiti,incompleti,instabili,urati,rai,murdari,orbi,falsi,perfizi,vulgari,banali,vinovati,alienati,lacomi,frustrati, haotici.
Ne-am pierdut si ratat.E un circuit inchis. Acelasi cerc, de fum , de foc , de praf....praful s-a ales!Aduna-te si pleaca sau ramai si desprinde-te, apleaca-te ,roaga-te , implora si accepta ca nu mai ai ce pierde.
Ce piesa trista, ce personaje dezbinate ,rupte si cusute..sparte..in zeci de bucati...doar niste cioburi, hârburi, fara forma sau de forma diforma.
Tot spectacolul asta gratuit...ti-ai pierdut autenticitatea,interesul,te-ai ratacit si ai pierdut drumul spre Bine.
Pentru ca tot ce poate fi frumos, e mai stricat ca o stricata.

noii ei

Am fost noi, acum suntem ei.
Opreste timpul in loc sau fura minutele pentru mine.Am o colectie de minute,care insumate ar face o ora.Ora vietii mele!
Ia ochelarii mei, da-mi muzica ta!asa avem viziune si sentimente,suntem proiectia ideala intr-un timp nefast.
Tu vezi rasaritul ,eu ascult "Paradise" , te sperie ploaia si asfaltul rece, playlistul a ajuns la "Use somebody",mergi pe strada si treci pe langa oameni care au uitat sa zambeasca si te opresti.
Am ajuns la melodia mea de suflet "Buy me with a coffee", ma opresc la cafeneaua de pe colt.
Suntem fata in fata.o coincidenta!
Priveste iar spre ei, pentru ca ei sunt noii noi.
Eu am minutele.ele nu sunt vechi sau noi..sunt ale mele.
Acum ..suntem alte chipuri la masa,locurile sunt diferite, muzica nu mai e a ta,imaginea nu mai este a mea.
Mi se raceste cafeaua.

STARt

s-au grabit ei sau am ramas eu in urma?
un timing prost , de nici " fraierii" nu-l mai rezolva.
eu tot astept sa mi se-ntample ceva, vorba cantecului , dar latenta ma plaseaza iar la urma. ei toti alearga pe langa mine, in cursa asta nebuna, se tin de mana, isi jura iubire vesnica, sunt rochii albe care fosnesc, si papioane cu camasi scrobite,au fete zambitoare ,un rictus terifiant,se mai pierd in multime, se trezesc singuri ,o iau de la capat in goana nebuna, in cautarea timpului pierdut sau a unui alt timp.Nu stiu nimic.
S-au trezit alergand, au trecut peste primii pasi.
Ma asez sa-mi aprind o tigara 'trebuie sa abandoneze unii cursa , doar n-or fi toti Usain Bolt' .
Mi-am zis mereu ca nu sunt pregatita, ca am nevoie de un antrenament "puternic" , mi-am stabilit chiar varsta ideala de participare, un plan ideal daca ar fi salasuit si in mintea multumii si nu intalnit in cazuri izolate.Ajungi sa te trezesti nevoit sa te arunci in cursa, din prea multa plictiseala , obosit sa tot astepti sa se impiedice cineva de tine .te trezesti ca varsta setata este deja un handicap, esti dintr-o data mult prea batran pentru standardele actuale.cei de-o seama cu tine sunt mult prea inaintati iar cei mai mici, desi in forma, te vad diforma, probabil ti se citeste si disperarea si mania din ochi, cand iti dai seama ca " uppps , avea mama dreptate".Iti vin in minte imaginile de la tv, cu pensionarii care se bat intre ei , la fiecare deschidere a unui nou supermarket, pentru un litru de ulei si un kg de zahar, cu disperarea de a pune primii mana , pe produse.
De altfel , exista situatii si mai tragice.Ati pornit fericiti in cursa, lumea toata e a voastra, anii trec,cativa importanti la numar , in cazuri nesimtite trec si 10 , 15 , pana intr-o zi, cand pe iarba din fata casei paste linistita o "iapa" tanara, si cum iarba altuia e mereu mai buna, te trezesti ca ai fost eliminata in favoarea exemplarului cabalin zvelt si impunator.Nu-ti mai ramane decat sa o iei la goana, gandindu-ma ca ipostza "Israela-Liviu" nu te "coafeaza" ,poti astepta un impiedicat sau un intarziat , nu toti sunt maratonisti, unii participa doar la 100 de metri plat alergare, altii la 200 m, dupa cum iti e norocul.
Totul se complica din momentul in care te-ai ridicat din fund si ai inceput sa faci primii pasi.
Ma asez frumos la start , si iar sunt la start,mi-e asa familiar startul si acum sunt la start, in curand imi fac curaj, e drept nici nu vreau sa ma obosesc prea tare, pentru ca ma pastrez pentru o cursa lunga.Dar sa ma las de fumat intai. vreau sa elimin cauzele care m-ar putea obosi ...pe parcurs.

dog days!

Cate conexiuni,cate amintiri!
Totul a pornit de la cursul cu "Varicela".
Mi-am amintit de mine bolnava,zacand si plangandu-mi existenta,speriata de gandul cicatricilor post-scarpinat. Boala a copilariei, care pe mine m-a "lovit" la 17 ani, cred ca de vina a fost "copilaria mea intarziata" si in toata rumoarea din jurul meu , te conturezi ,tu, prietene.
Am fost colegi din prima zi de scoala, apoi mi-ai devenit cel mai bun prieten.
Am fost mereu diferiti , dar am iubit tot la tine.
Mi-ai trimis prima scrisoare, ai fost expeditorul primului meu mesaj si ai ocupat primul loc in sufletul meu.
Unde suntem noi?
Tricoul tau cu Metallica umblat noptile in Expirat si B52,iesirile "romantice" la ceainarii ,unde feminitatea mea "imprumutata" se evapora o data cu ceasca de ceai cazuta pe jos sau cu rarele cazaturi ,care pe tine te amuzau teribil.

Cate emotii am trait pe Motoare impreuna: primele restante, zilele mele de nastere, venirea primaverii.

Nu ti-au placut niciodata iesirile cu grupuri mari sau locurile populate si cu toate acestea ai facut eforturi.Mi-ai daruit cele mai haioase cadouri si acum, mi-e foarte dor de grupul nostru restrans.

Promisiunea facuta la 30 de ani,ramane pentru mine in continuare o provocare, pentru ca tu ai vazut SPECIALUL din mine. Iti simt lipsa ,dragul meu prieten!

Someday

Anotimpuri tot mai reci vin peste noi.Vara si-a cantat povestea, diminetile au ramas fara adierile calde si imbietoare, din balconul vecinului Codrin nu mai rasare soarele si noptile prafuite de vara au ramas un cadru adorabil.
O stare ilogica de neliniste ...care are drept unic leac,o ultima excursie.Grea decizie!!Telefonul chiar " nu mai suna" sau de fapt nu ma poti auzi, dar la ce folos?oricum ai incetat demult sa ma mai vezi.
....Pai , le am pe toate in jurnal.Fiecare pagina debordeaza de sentimente.Le-am adunat acolo, ca sa fiu sigura de existenta lor.Oricat mi-as dori sa neg ca au fost candva, realitatea scrisa-n pagini este dovada.
Schimbam fundalul, peisajul,locul, timpul trece oricum.Ne dam intalnire anul viitor, in aceeasi perioada, cand telefonul meu nu o sa te mai sune si privirea mea nu o sa mai bata inspre tine.

si n-ai orbit e doar o pana de curent

"E patru ziua, ma uit la ceas, nu stiu daca sunt treaz sau tras" ...

prea dimineata si prea devreme....
un drum prea lung, prea plicticos si mult prea obositor.
un zambet mare si sincer....o vara ,un soare,un bronz, o mare, nisip,munte,nopti pierdute.
un refren, o melodie, doua concerte, mult fum,mult praf,aer inchis, aer conditionat, bilete si multe bagaje.
un trecut, un viitor, amintiri...
fara regrete,fara promisiuni, doar vise,doar idei,doar eu, doar voi, tot noi.
nimic din ce-a fost,nimic din ce vrei, departe de ce-mi doresc.
porti ochelari de soare, a fost si luna plina, vinovati fara vina, avem spatiul inchis si timpul legat, e plin de muze in pat sau sub pat, se iau de mana cu scheletii din dulap.
o melodie ,aceeasi melodie ,sensuri diferite,unicul devine un fals cumparat de la Unirii, acelasi parfum, dar un aer diferit.
" Momente si schite" in acelasi loc, aceleasi gesturi, dar timing-ul nepotrivit, mi-a fost, iti e, un simplu "la revedere" .
plang si razi, ma suni, raspund, rad si plangi,tu , eu , am fost, eroare.
o cafea, o tigara, o vara, doua, fete, trei, tot tu.
azi nu,nu,nu..fara telefon, doar niste mesaje,soarele cu dinti rasare pentru fiecare,ma prinde,insa, la ora de culcare.

soare gri

"When you get what you want, but not what you need..."
....sau doar un chaos diform de forme ideale.

Stai intins la plaja si te bucuri de caldura nisipului,iti expui rictusul si starea boema,cand pleci insa, incearca sa nu lasi urme adanci. Nu mai am resurse si rabdare sa le acopar .Furtunile de nisip vor hrani apetitul nestavilit al marii de lacrimi.
Exista un loc sub soare pentru fiecare, trebuie doar sa-ti asezi cu grija sezlongul. Oricum, la mine este umbra si plaja are o multitudine de umbrelute.

de vreme proasta

O umbrela
roz cu dungi albe
mare , veche si neagra
pe cuier, intr-un sertar, in geanta , intr-un cos de gunoi
asteptand zilele insorite si dogoritoare de vara,lipsindu-te de grija ei
o detesti,insa ea nu,isi face datoria.
o regreti ,cand anotimpuri tot mai reci vin peste tine si nu este de gasit
esti bucuros cand stropii mari de ploaie se imprastie pe langa tine si ajungi uscat la birou
o umbrela de vreme proasta...toti avem cate una.uneori este o umbrela de care ne atasam, alteori ne este indiferenta.
o folosim si o dam uitarii pana data viitoare....
e doar o umbrela de vreme proasta
.

LIFE!

"Te desparti de mai multe ori pana te desparti, iar cand e sa fie de-adevaratelea simti cum moare pentru tine speranta fericirii despre care nu banuiesti ce intindere are in fiinta ta si cat de adanc este ea impletita cu bucuria de a trai, bucurie care pana atunci crezusesi ca e autonoma si nu poate fi alungata de nimic ."

"O parte din timp ne este răpită, alta ne este sustrasă, alta se scurge. Dar cea mai urâtă piedere este aceea datorită neglijenţei. Şi dacă vei voi să bagi de seamă, vei vedea că cea mai mare parte a vieţii o pierdem făcând ce nu trebuie, o mare parte nefăcând nimic, întreaga viaţă făcând altceva... "

Ne trezim prea tarziu, realizam ca vremea noastra s-a scurs si ca am pierdut irecuperabilul timp. Suntem pierduti si nu stim incotro s-o apucam, ne-am ratacit in incercarea de a ne cauta drumul si am pierdut contactul cu cei care ne-au iubit.I-am uitat sau i-am neglijat.Asteptam...sa sune o alarma, sa ne trezim dintr-un vis pe care l-am visat pana nesfarsitul a luat sfarsit.
Te astepti sa sune telefonul, sa fie seful tau ,nervos , ca tu intarzii ca de obicei la serviciu...exasperare, trip-ul terminat prea brusc, realitatea isi face loc in prezentul depasit ,plin de regrete si lipsuri.Esti mort intr-un context viu, totul evolueaza in jurul tau si ai ramas prins intre ieri si azi, haosul te inglodeaza, esti mic si insignifiant.Locul tau la birou este ocupat,in jumatatea ta de pat un alt trup si-a facut loc,proiectia ta a ramas intr-un folder denumit "adunate".
Ai pierdut meciul, ai pierdut tot...dar ,te-ai pierdut pe tine.Esti 1 la un milion.In zadar astepti soarele,ziua de maine, departarea,minunea, speranta, invoca un nou EU sa intre in scena si spera la o reprezentatie fara cusur.

o mare....

I need a job!I need a boyfriend!I need a vacation!
Termeni aflati intr-o stransa corelatie, resposabili de o karma pozitiva.

Vreau un loc sub soare,marea doar pentru mine,vreau nisipul fin si o muzica doar a mea.

Vreau normalitate,capacitatea de a-mi asuma responasabilitati si angajamente,independenta financiara.Vreau un job!

Vreau timp si rabdare,soare si sentimente, vreau muzica si fapte,nu cuvinte si planuri.Vreau ca singurele usi care se inchid sa fie doar cele de care ma lovesc zilnic si nu usile care se trantesc dureros de tare,la final.
Vreau si imi doresc..nu stiu ce pot oferi, insa.!Este "pacatul", care ma urmareste.Un loc de lancezit sub soare, o pereche de tenesi rosii sau niste chei....
O mare de placeri,de nevoie, de dorinte, de pacate, de idei, de sentimente, o mare de lucruri complexe cu rezolvari simple, o mare care ma spala si ma curata ...doar a mea.

vine

Isi face loc.
Simt.Este aceeasi senzatie.
Un nod in gat, emotie in supradoza,haos,agitatie.
Luna mai sau iunie, recurenta anuala,neliniste.
Lancezeala,caldura,visare,noapte.
Vara imi intra in suflet, sunt iar eu.

"De dimineata plec de acasa si incerc sa-mi las sufletul in pat..."
Mic si speriat se simte protejat, desi, "fraierul",nu stie ca patul nefacut din viata mea reprezinta un pericol mai mare decat jungla cotidiana.
E fericit ca perna e doar a lui, ca se poate inveli cu visele care raman in urma mea, ca e in siguranta.
S-a obisnuit sa viseze si singur, in asteptarea mea.
L-as recunoaste dintr-o suta!!!tipa,urla,plange,rade, e suparacios dar amuzant, e prietenul meu cel mai bun.
L-am intrebat cat mai are de gand sa zaca ascuns printre pijamale,sa ma lase mereu singura,si tot timpul imi raspunde ca ii trebuie o pereche de tenesi ca sa ma insoteasca....

M-a parasit pana si inspiratia si in incercarea de a cauta ceva "viu" in mine, imi etalez unul din putinele paragrafe scrise din "suflet".Astept si zile mai bune!

A

Ascultand melodia ,pe care ti-am si dedicat-o, toate ideile si sentimentele m-au
coplesit. Am inceput un lung proces de rememorare si, in final, am tras si concluziile:
-suntem destine separate de distanta, insa sentimental nimeni nu va putea rupe legatura sadita;
-ai toate calitatile necesare unui prieten: ajuti,sprijini,sfatuiesti,accepti,ai rabdare,sustii;
-am inteles,intr-un final, de ce am am urat Austria si luna octombrie, pentru ca urmau sa-mi ia cel mai bun prieten;
- m-ai iertat si mi-ai iubit si lipsurile, impulsivitatea, neatentia-defectele;
-mi-ai fost un exemplu de urmat, daca tu ai putut sa razbati si sa incepi "o viata noua", departe de toti cei dragi, si sa ramai la fel de demna,optimista, iubitoare, atenta, de ce nu am putea si noi?
-au trecut anii si ura s-a transformat in admiratie, am realizat ca Austria a luat copilul din tine si a scos la suprafata varianta ta finala, care ii incanta pe toti cei din jurul tau.
-te iubesc, " hunny bunny"!