Vorbesc in somn, rad , plang, traiesc o a doua viata.
Sa fi fost 11.00,m-am trezit..mi-am baut cafeaua si te-am sunat...
Iti povesteam despre herghelia de cai.
Erau multi, in jur de 11.Unii albi, altii negri sau maro.Un camp intins acoperit de zapada si ei alergand fiecare in directia lor.
Eram undeva in centru,intr-o cupola de sticla.Stateam atat de aproape de geam,practic lipita,incat abia mai puteam respira.Asistam perplexa la spectacolul ce se desfasura in jurul meu, era ca intr-un dans, ca intr-un "joc al ielelor".
Simteam ca ma prabusesc.Aveam inaintea ochilor definitia clara a termenilor :dependent si independent.
Ecoul dureros al mintii se lovea de peretii grosi de sticla si asemeni unui bumerang revenea, spargandu-ma in particule mici.Ma invarteam in labirintul ideilor mele, ce nu demult pareau triumfataoare, acum insa balanta nici nu le simte greutatea pe taler.
Caii nu aveau o directie anume, populau drumurile si potecile doar de ei stiute,nu cunosteau legi,reguli,simteau doar impulsuri.
A fost doar un vis.
Sunt Dependenta de Independenta!
2 comentarii:
O minte brilianta ,intr-un om stralucitor.Good luck ,girl!
Am fost colege atatia ani, dar nu am stiut "ce zace in tine".superb.
Trimiteți un comentariu