Va fi o scrisoare pentru sufletul meu.
Sincera si cat se poate de scurta. Ii voi spune doar esentialul ,ii voi cere scuze si-l voi intreba...
Incep prin a-ti cere iertare, pentru ca am reusit sa te sfaram in bucati mici, pe care le-am imprastiat in multe vai.Te-am modelat asemeni plastilinei si am reusit sa te ciobesc.Traiesc cu teama ,ca intr-o zi nu vei mai reactiona si atunci o sa admit:Sufletul a murit.Trupul e gol.
Te-am judecat si invinuit, dar acum inteleg.Ai vrut sa fiu asemeni tie ,sincera.M-ai facut sa pastrez cuvinte magice , precum:"te iubesc", "am nevoie de tine" , pentru momentul in care vor "urla" sa fie spuse.Nu le-am perimat, m-ai determinat sa le pastrez intacte.
Ochii sunt oglinda sufletului, ei percep efemerul si dispar odata cu el, insa tu ramai ultimul mohican ...
Invatam amandoi sa locuim in "haosul diform , de forme ideale" si sa ne iertam unul pe altul , eu pentru ca esti un"romantic", tu pentru ca sunt o "clasica".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu