luni, 1 septembrie 2008


Wake me up ...when September ends!!!

si continuarea mea este: "cand scap de stress, si-mi recapat libertatea".

Urasc toamna, ploaia, frigul, vantul, starea de amorteala si felul meu de-a fi din lunile urmatoare.

Am cam invatat pana acum , ca tot ceea ce este cu adevarat frumos si te bucura dureaza mult prea putin in comparatie cu asteptarea momentului.

Rece, trist, voi toti zambiti mai putin, tu ai nevoie de mai multa atentie si de cuvinte mai calduroase care sa compenseze deprimarea, concentrarea ia locul atitudinii destinse si eu recunosc ca l-am iubit pe Bacovia.

Cum sa iubesti un Bucuresti mult prea mic cu nevoi mult prea mari?De ce sa te lovesti peste tot de oameni plictisiti si stresati care citesc aceeasi pagina de ziar si nu baga de seama?

Toti ar vrea sa cumpere entuziasm , isi urasc starea de spirit ,isi plang de mila si-si spun mereu: "Speranta moare ultima".Da....dar, moare si ea:)!


2 comentarii:

UFO spunea...

Eu am "zicala" care s-a dovedit adevarata din pacate in unele cazuri: "Speranta moare ultima...din pacate...moare in chinuri!"

Ela spunea...

http://ela.citatdela.com/2008/09/angajam-receptionera.html

Ce zici, ti-ar placea? :)