marți, 9 septembrie 2008

O dimineața ce așteaptă o alta.


Soarele vorbește prostii ,așa că, tu dormi.E dimineața la mine..la tine, ce este ?Nu răspunzi...probabil visezi.
Patul meu alb,pernele multe, sticlele de bere de pe jos,și raze de soare printre jaluzele, umbre și lumini.
Târziu ,începi să povestești.Te simțeai învăluit de o căldură dubioasă, care iți inunda tot corpul, erai pe jos , întins pe nisip și o muzică ,ce-ți amintea de " Dirty Dancing".Te-ai gandit , că era efectul multelor sticle de rom si a țigărilor de foi, găsite lângă teneșii tăi mult prea prăfuiți.Ești atât de speriat și tremuri încât vrei sa râzi, dar nu mai poți.O mână puternică strânge umărul tău și te întorci brusc.Căldura persistă ,dar acum simți cum îți arde și interiorul. Cunoști limitele imaginației tale și realizezi că, nu a prins viață tatuajul tău de pe omoplatul stâng, cu Fidel Castro ,ci că el e cel care stă in spatele tău ,și-ți spune:"Ești praf.Ce-ai făcut aseară?"
"Ce-am făcut aseara?Ce-am făcut aseară?Ce-am făcut aseară?"
Ce-ai făcut și acum 3 ore, ce o să faci și mâine și mult timp de acum înainte.
La mine e noapte , întuneric...la tine, ce este?Nu mai știi ce să răspunzi...probabil tot dimineață.Aceeași cameră, așternuturi calde și lumina lunii, doar că suntem atât de departe și foarte aproape.
Eu sunt în Rotterdam, tu în Amsterdam, eu sunt din Brooklyn , tu din Queens,eu merg în Mallorca, tu în Ibiza,eu beau la Sankt Petersburg, tu la Moscova,iubesc la Lyon, iubești la Marsilla.
Eu sunt , tu ești, noi nu suntem.Ne întâlnim in vis,întotdeauna altul.
Și e dimineață iar, în altă viață.

Un comentariu:

Nu Stiu Nimic spunea...

viva la revolucion! caci cu adevarat te vad revolutionata dupa ce am citit post-ul asta