vine

Isi face loc.
Simt.Este aceeasi senzatie.
Un nod in gat, emotie in supradoza,haos,agitatie.
Luna mai sau iunie, recurenta anuala,neliniste.
Lancezeala,caldura,visare,noapte.
Vara imi intra in suflet, sunt iar eu.

"De dimineata plec de acasa si incerc sa-mi las sufletul in pat..."
Mic si speriat se simte protejat, desi, "fraierul",nu stie ca patul nefacut din viata mea reprezinta un pericol mai mare decat jungla cotidiana.
E fericit ca perna e doar a lui, ca se poate inveli cu visele care raman in urma mea, ca e in siguranta.
S-a obisnuit sa viseze si singur, in asteptarea mea.
L-as recunoaste dintr-o suta!!!tipa,urla,plange,rade, e suparacios dar amuzant, e prietenul meu cel mai bun.
L-am intrebat cat mai are de gand sa zaca ascuns printre pijamale,sa ma lase mereu singura,si tot timpul imi raspunde ca ii trebuie o pereche de tenesi ca sa ma insoteasca....

M-a parasit pana si inspiratia si in incercarea de a cauta ceva "viu" in mine, imi etalez unul din putinele paragrafe scrise din "suflet".Astept si zile mai bune!