5 secunde

E mult fum aici, nimeni nu deschide geamul si aerul irespirabil imi incetineste capacitatea de a ma exprima coerent.
Au fost 5 secunde in care s-a derulat dramatic cel mai real film, filmul meu.Ignorand durerea fizica , cea psihica insa este covarsitoare.Un film mut , cu un singur personaj principal si alte cateva secundare, cu un unic traiect si un final in expectiva.
Camera se goleste, fiecare pleaca in filmul lui si eu raman langa peretele rece ,care nu de putine ori mi-a fost prieten.
Apare dorinta unui nou scenariu, cu mai multe personaje principale , cu un traseu labirintic si un final fericit.Incolteste dorinta unui nou EU , mai bun, mai curat...si mai implinit.