luni, 8 aprilie 2013

Now my life is sweet like cinnamon...!

Ne-am intalnit prima oara, in aprilie, ploua...de atunci au trecut trei ani. Tin minte , pentru ca eram foarte stresata , ca parul meu o sa arate ciudat, ca trebuia sa-mi regandesc tinuta, pentru ca aveam oricum emotii. Am intarziat ...imi uitasem umbrela.
"Dragostea" dureaza 3 ani ?! Ghilimelele se afla pe cuvantul potrivit?! Ar fi cazul.
Dar pasiunea cat dureaza?
Acum cateva seri, cand m-ai luat de mana si m-ai intrebat daca imi dau seama pe ce strada suntem, as fi vrut sa-ti zic ca "da", insa mi-am adus aminte ...de toata perioada frumoasa de la inceput, de cat de somn imi era si nu mai voiam sa plec de langa tine ,de casa aia goala si armonioasa, de cat de "mica" eram si cum gaseam fericirea in toate lucrurile alea marunte.
Cat de mult am gresit cand te-am acuzat ca am ramas pentru tine "o umbrela de vreme proasta"!
Nu mi-am dat seama ca ,de fapt , in scurtele perioade cand ne sincronizam, doar asa mai rezonam unul cu celalalt. Suntem umbrele(le) din anotimpurile ploioase, care-si declama nefericirea si-si aduc linistea... apoi asteptam sa iasa soarele,ca sa ne putem reintalni, cand se vor revarsa iar apele.
Cum transformam cercul asta vicios in patrat ..ca sa putem sta fiecare in coltul nostru?
"Rolul" asta se intinde de prea mult timp si coafura nu rezista in fata ploii, si zambetul meu nu e ca zambetul tau, si in loc de email, am scris aici, dovada ca exista si sentimente de "bine" ,ascunse ...la mine.
Zambetul 13 trebuie inchis. Ranjetul asta n-ar tine si la altii.