Cate conexiuni,cate amintiri!
Totul a pornit de la cursul cu "Varicela".
Mi-am amintit de mine bolnava,zacand si plangandu-mi existenta,speriata de gandul cicatricilor post-scarpinat. Boala a copilariei, care pe mine m-a "lovit" la 17 ani, cred ca de vina a fost "copilaria mea intarziata" si in toata rumoarea din jurul meu , te conturezi ,tu, prietene.
Am fost colegi din prima zi de scoala, apoi mi-ai devenit cel mai bun prieten.
Am fost mereu diferiti , dar am iubit tot la tine.
Mi-ai trimis prima scrisoare, ai fost expeditorul primului meu mesaj si ai ocupat primul loc in sufletul meu.
Unde suntem noi?
Tricoul tau cu Metallica umblat noptile in Expirat si B52,iesirile "romantice" la ceainarii ,unde feminitatea mea "imprumutata" se evapora o data cu ceasca de ceai cazuta pe jos sau cu rarele cazaturi ,care pe tine te amuzau teribil.
Cate emotii am trait pe Motoare impreuna: primele restante, zilele mele de nastere, venirea primaverii.
Nu ti-au placut niciodata iesirile cu grupuri mari sau locurile populate si cu toate acestea ai facut eforturi.Mi-ai daruit cele mai haioase cadouri si acum, mi-e foarte dor de grupul nostru restrans.
Promisiunea facuta la 30 de ani,ramane pentru mine in continuare o provocare, pentru ca tu ai vazut SPECIALUL din mine. Iti simt lipsa ,dragul meu prieten!
