Chiar daca alegi sa nu alegi, gandeste-te ca exista cineva care va alege oricum pentru tine si de foarte multe ori, varianta aleasa se incadreaza la categoria "standarde de ultima speta".Deschide ochii mari, invata sa ai rabdare , sa zici "nu", sa intorci spatele si sa astepti linistita , sa rasara soarele dupa ce trece furtuna.

septembrie, marti!

Ultima zi de vara.
3 luni fierbinti , dar si cu multe zile ploioase.
o vara pe care nu mi-o mai doresc sub un niciun aspect.
exact ca o melodie cu un ritm alert , care la final se stinge intr-un pahar cu apa.
nu stiu daca de vina este compozitorul sau interpretul,insa in mod clar nu a apucat sa devina hit.
o singura persoana si-a lasat amprenta, aceeasi cu care o sa intampin si toamna si iarna si vara ce va urma.o ea ,pe care o iubesc neconditionat si care la randul ei, ma sustine si-mi este aproape.
restul au fost doar trecatori, care au plecat din anotimpul meu.acum e cald si bine...
e liniste si ma pot bucura de nebunia mea,pot sa fiu eu, eu , eu....cu defectele si calitatile mele.
iubesc toamna,cu toate aromele ei.cand ploua si e liniste , cand adie vantul si alergi in parc , cand e soare si ne fumam tigara pe banca....
adio vara.
iubeste-ma ,toamna!

frumos & urat

Doar poetii pot face sa se nasca din urat un farmec aparte.In realitate, URATUL nu va da NICIODATA nastere FRUMOSULUI!!
In existenta mea cotidiana, uratul a luat in totalitate locul frumosului. Culorile au disparut, formele sunt disproportionate, personajele vin si pleaca fara sa lase amintiri, nici mirosul parfumului nu-l mai simt.Poate doar fumul.
Fumul de la vesnica "ultima tigara", fumul apartinand trecutului , pe care l-am ars, fumul zilelor pe care , in continuare , "le ard " fara rost.
"Un haos diform de forme ideale".
Pentru ca nu ma pot ascunde de ceea ce-mi face rau, am ajuns adepta gentilor mari, atat de mari , incat ai impresia ,atunci cand ma vezi ca am un geamantan dupa mine, in permanenta.Acolo, imi pot ascunde temerile, emotiile, sentimentele si pe mine as vrea , dar m-am ingrasat putin.

Urasc trecerile de pietoni nesemaforizate.
As prefera sa traversez prin locuri nepermise ,decat sa ajung pe o astfel de trecere.
Simt dintr-o data, cum imi schimb ritmul de mers de la lent ,la foarte lent si cu cat vad soferii mai incordati , cu atat ma misc mai incet.Nu o fac din nesimtire , doar ca ,in momentul respectiv ,involuntar ,mi se instaleaza un sentiment de frica si de multe ori am impresia ca nu ma vede nimeni si ca vor trece peste mine.
Si, pentru ca un astfel de comportament ,nu poate fi rasplatit decat cu vorbe de duh , n-ati vrea sa stiti ce-mi aud urechile.De aici am tras concluzia ca "tzatzele" si "miscatu' lor cu talent" sunt cauza problemelor de ritm.

EU si restul lumii..

Daca inspiratie este necesara in geometrie la fel de mult ca in poezie, atunci avem nevoie de aceasta accentuarea, de trezire a tuturor facultatilor umane mai des.
Nu stiu daca marea sau limonada rece,agitatia din jur ori discutiile inteligente sau poate toate la un loc ,mi-au declansat mecanismele ruginite, dar fara succes, pentru ca eram departe de laptop.
Incerc o rememorare, desi azi car dupa mine si povara "maselelor de minte", care si-au ales momentul ideal de crestere,TOATE!
As putea sa numesc sfarsitul saptamanii trecute, unul initiatic ,care mi-a deschis noi orizonturi.
Pe langa definitia "barbatului adevarat", pe care o impartasesc si o sustin, m-am redescoperit pe mine insami.
Uitasem sau poate mi-am dorit sa uit, cum reuseam sa fiu mereu fericita, amuzanta,optimista si tindeam spre o transformare radicala si toate din dorinta de a atinge maturitatea ,pe care toata lumea mi-o cerea.
Am uitat sa fiu eu.
eu- rad cand toata lumea plange,
am rare momente de slabiciune,
tot eu- sunt cea care cade in mijlocul strazii ,pt ca mi se rupe tocul de la pantof,
eu -in putinele incercari de a mima feminitatea cad de pe scaun la o intalnire, ori "imi adun geanta imprastita"pe trotuar ,primesc o usa in fata sau ma lovesc cu capul de un perete.
am reusit sa "zbor" de pe banda de alergat,astfel incat de multe ori ma simt intr-un film prost ,doar ca la final nu primesc "Zmeura de aur".
dar, tot eu, am cea mai mare grija de mine si de sufletul meu.Daca de multe ori eram tentata sa afirma ca, "un sarut valoreaza un dolar, sufletul meu 5 centi", mi-am dat seama ca valorile si principiile mele nu pot fi cumparate, inchiriate sau calcate in picioare...
Creierul meu-predispus spre fatal, ingroapa amintirile....si in cimitirul ideilor neexprimate e sarbatoare.
So..i'm back!

23

23 de veri caniculare,
23 de ani de veritabila nebunie,
23 de perechi de sandale,
23 de genti si perechi de cercei.
toate celelalte depasesc numarul fatidic.
dar ,pentru prima oara in 23 de ani, mi s-a indeplinit dorinta pe care mi-am pus-o la ora 9.acum o pot spune, nu mi-e frica , ca nu mai capata contur.
De luni ,cafeaua de dimineata nu o mai servesc in pat, ci la un birou, pentru prima oara voi putea face ceva util si platit.
Acum pot urla in gura mare: sunt fericita! toate celelalte vin la pachet.
pana luni,ne vedem la o cafea la nisip.

respect...

Mi-am inchis telefonul. Degeaba ma suni. Il deschid foarte rar; si te anunta ca nu am raport la apelurile pierdute. Il deschid ca sa sun eu pe cineva, dupa care il inchid la loc. Stii ce m-am gandit? Daca chiar ai nevoie de mine si daca chiar este important, ma vei gasi. Dar de ce l-am inchis? Motive sunt multe; de exemplu, stii ce sunt prietenii? Prietenii sunt oameni care te suna pur si simplu, care te cauta, pentru ca apoi sa se vada cu tine fara nici o intentie secundara. Fara nici un business, avantaj sau ratiune economica. De fapt, l-am inchis pentru ca vreau sa ma cauti. Vreau sa ma suni si sa vezi ca nu raspund, sa te ingrijorezi si astfel sa incerci sa dai de mine; sa simt in vocea ta emotia, frustrarea, nervozitatea si recunostinta reintalnirii noastre.

In al doilea rand, l-am inchis pentru ca m-am saturat sa fiu perfect. Nu mai vreau sa raspund la orice ora din zi si din noapte la telefonul oricui, nu mai vreau sa dau call back nici unui numar necunoscut spunand ‘buna ziua, am fost sunat de pe acest numar, cu cine vorbesc?’. Am obosit sa nu intarzii la nici o intalnire, sa-mi fac treaba intotdeauna, sa fiu profesionist, am obosit pentru ca nu vad vreun rost al eforturilor mele. Cineva mai intelept ar putea sa-mi spuna: ‘nu faci asta pentru ei, faci asta pentru tine, in fond’. si eu i-as raspunde: ‘Da, stiu. Da’ de ce sa vin eu primul la intalniri care nu au loc? De ce sa pregatesc materiale care nu sunt citite? De ce sa nu devin si eu indiferent, plictisit si neserios?Aleg o alta viata, paralela, relaxata, in care nu dau doi bani pe nimeni. Asa ca nu ma mai cauta, nu ma mai suna; dar te rog mult, mult de tot, incearca totusi sa ma gasesti-Andrei Gheorghe

fara prea multe cuvinte.....RESPECT.

genericul final

"De dimineata plec de acasa si incerc sa-mi las sufletul in pat..."
Mic si speriat se simte protejat, desi, "fraierul",nu stie ca patul nefacut din viata mea reprezinta un pericol mai mare decat jungla cotidiana.
E fericit ca perna e doar a lui, ca se poate inveli cu visele care raman in urma mea, ca e in siguranta.
S-a obisnuit sa viseze si singur, in asteptarea mea.
L-as recunoaste dintr-o suta!!!tipa,urla,plange,rade, e suparacios dar amuzant, e prietenul meu cel mai bun.
L-am intrebat cat mai are de gand sa zaca ascuns printre pijamale,sa ma lase mereu singura,si tot timpul imi raspunde ca ii trebuie o pereche de tenesi ca sa ma insoteasca....